Fenomenele de imbratranire a piepii isi fac aparatia mai devreme sau mai tarziu, in functie de o serie de factori.
Persoanele suferinde de boli de nutritie, cele cu diverse tulburari in functionarea glandelor cu secretie interna, cele care sunt obligate sa se expuna in permanenta actiunii factorilor atmosferic sunt predispuse la o imbatranire precoce a pielii.
Cuprins Articol:
- Tenul
- Recomandari intretinerea tenului
- Ingrijirea pielii gatului
- Ingrijirea pielii picioarelor
- Ingrijirea pielii spatelui
- Ingrijirea pielii bratelor
- Ingrijirea pielii coatelor
- Ingrijirea pielii nasului
- Ingrijirea pielii urechilor
- Ingrijirea pielii umerilor
- Ingrijirea pielii subsuorilor
- Ingrijirea pielii mainilor
- Protejarea, curăţirea, dezodorizare şi albirea mainilor
- Unghii
- Chirurgie estetica
De asemenea, predispoziţiile ereditare, abuzul de fard, alcool, tutun, tratamentele cosmetice contraindicate, lipsa de odihnă şi, în general, o viaţă neechilibrată, constituie factori care grăbesc şi agravează procesul de imbătrinire a pielii.
Vorbind de îmbătrînirea pielii ne referim, în primul rînd la ridarea ei, dar trebuie ştiut că, în acelaşi timp, se produce o diminuare a tonicităţii muşchilor, o ingrosare sau subţiere a epidermei, modificarea fibrelor ţesutului conjunctiv al dermei, porii se dilată, dispare aspectul catifelat al suprafeţei, se des-hidratează şi Işi modifică culoarea.
De asemenea, se formează pungile de sub ochi şi bărbia dublă, se lenevesc glandele su-doripare şi sebacee reducindu-şi secreţia, sau, dimpotrivă, se hipertrofiază, iar pielea se Ingroaşă şi se aspreşte.
In unele cazuri, apar: părul de prisos, punctele negre şi pielea se pătează pe maini, braţe şi faţă.
Pielea, ca orice alt organ, este supusă inexorabil legilor imbătrinirii, acest proces general neputînd fi oprit, dar prin măsuri preventive, printr-o igienă riguroasă, printr-o viaţă cumpătată, poate fi întîrziat, încetinit.
Desigur, principalele preocupări trebuie să se refere la menţinerea întregului organism perfect sănătos, dar în acelaşi timp trebuie luate şi măsuri speciale de protecţie a pielii împotriva acţiunii nocive a factorilor externi.
Deoarece, îmbătrînirea pielii poate surveni indiferent de vîrstă, niciodată nu este prea devreme de a aplica măsurile necesare de protejare şi intreţinere a pielii, precum şi de remediere a efectelor factorilor nocivi asupra pielii.
Tenul (pielea feţei)
Este trădătorul numărul unu al vîrstei.
El pune în evidenţă, uneori de timpuriu, trecerea anilor, prin riduri, căderea muşchilor, crispare, paloare, formarea bărbiei duble, edeme în special la ochi.
A neglija aceste degradări uneori minore ale tenului înseamnă a acţiona în mod deliberat pentru agravarea lor.
Pentru că, uneori, prin măsuri simple de igienă, de întreţinere a sănătăţii întregului organism, de eliminare sau reducere substanţială a unor vicii (fumat, alcool), de odihnă, de mers pe jos în aer curat, care cer numai puţină voinţă, efectele inerente ale bătrîneţii pot fi mult întîrziate şi atenuate.
Desigur, adăugînd la aceste măsuri o îngrijire cosmetică şi o machiere corectă, un tratament exterior deci, aplicate cu consecvenţă şi corectitudine şi cat mai devreme posibil, vom diminua şi mai mult apariţia pe faţa noastră a semnelor grele ale bătrIneţii.
Prin tratamentele corecte cosmetice aplicate se realizează o imbunătăţire a circulaţiei sanguine, o hidratare, revitalizare şi tonificare a ţesutului cutanat.
Uneori este necesară aplicarea unui tratament ştiinţific care nu poate fi realizat decat de o cosmeticiană avizată.
Cîteva recomandări simple de Intreţinere a tenului, aplicabile de fiecare din noi.
Seara, demachierea se va face numai cu lapte demachiant, fără a folosi apa şi săpunul.
Se va şterge apoi faţa cu o infuzie din plante sau se va efectua o pulverizare, după care se aplică o cremă antirid, care se poate menţine pe faţă toată noaptea.
Dimineaţa se recomandă, de asemenea, comprese cu infuzie tonică şi masaj al feţei cu pulpă de fructe care favorizează hrănirea şi hidratarea pielii, apoi aplicarea unei creme hidrantante.
Machiajul va fi discret, pentru a nu scoate în evidenţă ridurile.
In funcţie de tipul de ten se stabileşte şi tratamentul necesar pentru îngrijirea lui.
O clasificare unanim acceptabilă a tenurilor se bazează pe transformările metabolice generale, normale, distingindu-se:
- tenuri normale
- tenuri uscate
- tenuri grase lucioase (uleioase)
- tenuri grase asfixice
- tenuri hipo – sau hiperhidratate
- tenuri mixte
Cauzele care deţermină tipul de ten, ca şi tratamentul ce urmează a fi executat sînt prezentate schematic în tabelul 1 de bagat
Ingrijirea pielii din diferitele regiuni ale corpului
-
Pielea Gatul
Primele semne de îmbătrînire la femei apar mai evident la nivelul pielii gatului sub forma unor cute, aşa numitele „flori de bătrineţe”.
Cauzele sînt nenumărate. Astfel, unele persoane obişnuiesc să lucreze cu capul mult plecat în faţă, ceea ce accentuează cutele şi provoacă scăderea tonicităţii muşchilor de sub bărbie.
indepărtarea substanţelor grase protectoare din această regiune, prin spălare zilnică cu apă caldă şi săpun, fără compensarea ei cu o cremă grasă vitaminizată, contribuie, de asemenea, la ridarea pielii.
Lipsa de preocupare a femeii pentru pielea gîtului, care trebuie îngrijită ca şi pielea feţei, con-tribuie în mare măsură la degradarea ei.
Preîntîmpinarea formării ridurilor se poate realiza prin practicarea masajului zilnic, prin ungerea cu cremă grasă vitaminizată, prin evitarea ştergerii gatului cu apă de colonie, alcool, sau loţiuni alcoolice.
Pentru menţinerea tonicităţii muşchilor se va ţine seama de următoarele reguli:
- nu se va ţine capul imobil la lucru ci se va arunca din cînd în cînd, pe spate;
- se va dormi fără pernă pentru a nu ţine capul cu bărbia în piept;
- în timpul mersului capul se va ţine îndreptat în sus cu privirea înainte.
Bărbia dublă. Este un neajuns care-şi face apariţia după depăşirea unei anumite vîrste, cînd muşchii din această regiune îşi pierd din tonicitate şi elasticitate mai timpuriu decat pe pomeţi, pielea lăsindu-se.
Cunoscînd că apariţia acestui defect este inerentă, nu trebuie să se aştepte formarea bărbiei duble, ci din vreme să se ia măsuri preventive, iar în cazul în care aceasta a şi apărut, măsurile curative se impun de urgenţă.
Preventiv şi curativ se vor efectua mişcări de masaj şi de gimnastică pentru întărirea muşchilor, stimularea circulaţiei sîngelui, preintimpinarea apariţiei depozitului de grăsime şi a cutelor laterale.
2. Pielea picioarelor
Pielea de pe coapse, pulpe şi picioare este rareori catifelată. Picioarele, fiind indepărtate de inimă, circulaţia se face mai încet, mai greu, pielea este mai puţin irigată, deci mai puţin hrănită, motiv pentru care deseori este aspră, zgrumţuroasă, descuamată.
Pentru aceasta este necesar, la baie, o fricţionare cu lufa sau peria şi un automasaj incepind de la vîrful picioarelor pînă sus.
După baie trebuie aplicat pe pulpe şi coapse un lapte emolient.
Tălpile şi călcaiele vor fi frecate cu piatră ponce şi, după baie, se va aplica o cremă specială pentru picioare.
În timpul verii, mai ales, cînd piciorul nu este protejat de ciorapi, pielea căclcaielor crapă şi, deseori, chiar sîngerează.
Se recomandă o baie prelungită la picioare în apă caldă cu puţin săpun.
Se freacă apoi căldele cu piatra ponce pentru indepărtarea celulelor moarte, se clătesc cu apă rece şi se ung cu o cremă emolientă.
Pe timpul nopţii, după aplicarea cremei, este bine să se pună şosete de bumbac.
3 Pielea Spatelui
Pielea de pe spate este considerată mai rezistentă dacat cea din alte părţi ale corpului.
Ea are însă un strat foarte gros de celule moarte şi un număr mare de glande sebacee (în special între omoplaţi) care lucrează activ.
ln această regiune muşchii sînt foarte puţin solicitaţi şi se formează un fel de intoxicaţie datorită lenevirii vaselor de sînge, nedescongestionate prin exerciţii fizice.
Din aceste cauze poate rezulta o piele aspră ingroşată, cu mici asperităţi şi, deseori, cu coşuri acneice.
Pielea spatelui trebuie frecată zilnic în baie cu o perie săpunită sau cu un burete vegetal (lufă).
Apoi, se unge (pielea uscată) sau se aplică o loţiune (alcool 50%, acid salicilic 1%, camfor 1%, apă distilată 48%), pentru pielea cu coşuri.
4. Pielea Bratelor
Prezintă două forme de îmbătrînire, după regiune:
– pielea de pe antebraţe se usucă şi se deshidratează; ea trebuie să beneficieze de aceleaşi creme hrănitoare ca şi mîinile;
– muşchii părtii de sus a braţelor, în regiunea din spate, îşi pierd tonusul şi destul de curînd pielea atîrnă.
Se va face ziInic gimnastică şi automasaj.
5. Pielea Coatele
Au pielea uneori ingroşată şi aspră, atîrnînd uneori ca nişte punguliţe inestetice.
Se recomandă fricţionarea zilnică, după spălatul cu apă şi săpun, cu piatră ponce, cu o mănuşă de baie sau un prosop aspru, pentru a îndepărta stratul de celule moarte, apoi aplicarea unei creme emoliente.
Dacă neajunsul persistă, se vor înmuia coatele, de 2 ori pe săptămînă, în ulei călduţ.
6. Pielea Nasul
Ingrijirea nasului intră de obicei în îngrijirea generală a feţei şi suscită un interes deosebit în cazul în care nasul se ridează, se cojeşte, prezintă o secreţie exagerată de sebum sau se inroşeşte ia frig.
Nasul se ridează datoritâ mimicii noastre, dar şi din cauza că pielea este uscată.
În acest din urmă caz, este utilă aplicarea unor comprese cu lapte sau a unei măşti formată din cantităţi egale de amidon şi talc, amestecate cu lapte.
După 20 de minute, pasta aplicatâ pe nas se spală cu apă.
Înroşirea nasului are drept cauze tulburările circulaţiei singelui şi tulburârile menstruaţiei, frigul, digestia lentă, nervozitatea.
Se vor evita variaţiile bruşte de temperatură şi se va proteja nasul pe frig puternic.
Pentru activarea circulaţiei singelui se pot face zilnic masaje ale nasului, strîngînd uşor între degete pielea sau tamponînd-o cu vIrfurile degetelor.
Se vor evita băuturile alcoolice tari şi mîncărurile picante.
Se vor aplica, de 2-3 ori pe săptămină, comprese alternative, calde şi reci, cu infuzie de ceai de muşeţel.
Cînd pielea nasului este grasă sau are porii dilatati, se poate folosi o mască sau o loţiune astringentă.
7.Pielea Urechilor
O grijă deosebită trebuie acordată curăţeniei urechilor, care trebuie bine şi frecvent spălate de praf şi de murdărie, folosind apa caldă şi sâpunul.
Pielea urechii va fi supusă zilnic unui masaj care activează circulaţia sanguină şi le face mai rezistente la intemperii.
Masajul se poate face folosind şi o cremă grasă sau un ulei gras.
larna, urechile vor fi ferite de ger şi se va evita folosirea clipsurilor, care împiedică circulaţia liberă a singelui, uşurind degerarea.
Eliberarea urechilor de orice podoabă este obligatorie în timpul somnului, indiferent de modul în care sînt fixate de lobul urechii.
8. Pielea Umerilor
Îngrijirea feţei şi a gîtului trebuie să se extindă şi asupra umerilor, la care trebuie evitată apariţia coşurilor, şi punctelor negre.
Seara se recomandă frecarea gitului, umerilor şi spatelui cu o perie nu prea aspră cu apă şi săpun.
După uscare cu un prosop, se masează cu puţină cremă nutritivă sau cu ulei.
O grijă permanentă trebuie avută pentru combaterea incovoierii umerilor şi a umerilor lăsaţi, făcînd, la nevoie, o gimnastică corespunzătoare.
9. Pielea Subsuorilor
Îngrijirea subsuorilor se efectuează zilnic prin spălare cu apă şi săpun, urmată de clătire cu apă acidulată cu suc de lămîie sau puţin oţet.
După spălare se pot aplica soluţii sau pudre care, prin substanţele care le conţin, micşorează transpiraţia, o dezodorizează şi uneori, o absorb.
Nu se va folosi formolul, care irită pielea sensibilă a subsuorilor.
Se vor combate unele aspecte inestetice, cum este cazul părului prea dezvoltat sau cînd culoarea lui trădează culoarea reală a părului vopsit al capului.
10. Pielea Mainilor
Pielea mîinilor, poate în măsură mai mare decit cea a feţei, este supusă acţiunii factorilor externi, în special a substanţelor cu care vine în contact datorită muncilor pe care le prestează în activitatea zilnică la serviciu sau acasă.
Avînd în vedere rolul deosebit pe care îl au miinile în aspectul general al unei persoane, este necesar să se acorde o mai mare importanţă îngrijirii pielii mîinilor.
Din păcate, multe femei, de altfel îngrijite, nu acordă importanţa cuvenită mîinilor, ceea ce le dezavantajează.
In primul rînd, mîinile trebuie protejate prin purtare de mănuşi de cauciuc la executarea diferitelor munci în gospodărie.
In al doilea rînd, pielea miinilor trebuie îngrijită zilnic şi ori de cîte ori este afectată de intemperii sau de substanţe chimice. Pielea mîiniior trebuie spălată de citeva ori pe zi, folosindu-se apă caldă, săpun de bună calitate şi perie de unghii.
Se clăteşte apoi cu apă rece, se usucă cu un prosop şi se unge cu o cremă pentru mîini sau cu un preparat pe bază de glicerină.
Cateva reţete utile pentru protejarea, curăţirea, dezodorizare şi albirea mîinilor.
Este bine ca, o dată pe săptămînă să se facă o baie a mainilor în ulei vegetal, timp de 20 minute, sau într-o fiertură de tărîţe de grîu, timp de 10 – 15 minute.
De asemenea, prin spălarea şi frecarea mainilor cu infuzie de cimbru (50 g la 1 litru apă) se obţine o mai mare supleţe a pielii.
Importantă este insă îngrijirea mîinilor în anotimpul friguros cînd, pe lîngă protejarea lor cu mănuşi sau manşoane, se recomandă şi unele tratamente pentru evitarea inroşirii sau crăpării pielii.
Astfel, pentru activarea circulaţiei sanguine se indică o baie caldă de muştar a mîinilor, precum şi masaje cu spirt camforat.
Pentru degerături se vor face fricţiuni cu unguent camforat sau cu untură de peşte.
Mainile roşii sau cu pielea crăpată şi aspră se tratează seara cu o baie de ulei vegetal călduţ (floarea soarelui sau germene de porumb), timp de 15 – 20 minute, după care se masează mainile unse cu ulei.
Mainile se mai pot unge seara cu o cremă care conţine vitamina A.
Roşeaţa mainilor, produsă de o circulaţie defectuoasă a sîngelui, poate fi tratată şi cu băi alternative calde şi reci, care activează circulaţia sîngelui; se usucă şi se masează cu o cremă cu conţinut de vitamina A.
Se poate face, de asemenea, o baie de apă sărată (100 g sare la 1 I de apă).
In muncile gospodăreşti se folosesc unele substanţe chimice (săpunuri alcaline, sodă de rufe, detergenţi etc.) cu efecte negative asupra mainilor.
Deoarece nu ne putem dispensa de aceste substanţe necesare gospodăriei, este bine ca utilizarea lor să se facă numai în cantităţile minime necesare, iar pe cit posibil, să fie protejate de mănuşi de cauciuc sau de creme pe bază de silicon, care formează pe suprafaţa mainilor un strat subţire hidrofob.
După terminarea acţiunii respective (spălatul rufelor, al vaselor etc.) să se refacă stratul acid al epidermei, prin spălarea mainilor cu apă în care s-a pus puţin oţet sau prin ungerea cu un amestec de glicerină şi suc de lămîie.
Pentru evitarea îngălbenirii mîinilor la curăţirea legumelor, se va uda pielea cu oţet şi se va lăsa să se usuce.
Pielea îngălbenită se curăţă cu suc delămaie, cu coajă de lămîie sau cu un tampon de vată înmuiat în apă oxigenată.
Petele negre de pe maini, apărute ca urmare a unor acţiuni gospodăreşti, se scot cu o soluţie de 5% sare de lămîie, iar petele galbene de nicotină de pe degete, prin frecare prudentă, de trei ori pe zi, cu o piatră ponce şi apoi şterse cu puţin suc de lamaie.
Mirosul de alimente se elimină prin frecarea pielii cu un cartof crud, tăiat proaspăt, sau cu oţet de 9° din comerţ.
Mirosul de ceapă sau de usturoi dispare prin frecare cu zaţ de cafea, cel de scrumbie prin frecare cu făină de muştar şi spălare abundentă cu apă rece.
Albirea mainilor se realizează prin ungerea cu: glicerină la care s-a adăugat puţină apă oxigenată sau glicerină (50 g) amestecată cu o soluţie de amoniac (5 g).
Se poate folosi, de asemenea, o pastă dintr-un cartof tocat bine, amestecat cu o linguriţă de glicerină şi cu sucul de la o jumătate de lămaie;
Cu această pastă se masează bine mainile, după care se spală cu apă. Pasta se poate conserva la rece cîteva zile, fără a se altera.
Transpiraţia mainilor (maini umede), datorită unei activităţi exagerate a glandelor sudoripare, este destul de neplăcută, mai ales atunci cînd trebuie să se strîngă mîna altei persoane.
Cazurile uşoare se tratează prin spălarea mlinilor, de trei ori pe zi, cu o soluţie de alaun 5% şi apoi frecarea palmelor mainilor cu alcool, cu spirt camforat, cu suc de lămaie sau cu un amestec de o parte alcool şi 5 părţi suc de lămaie.
In cazuri mai rebele se foloseşte o soluţie de formol (5 ml) în apă (100 ml) cu care se tamponează palmele o dată la cateva zile.
Bătăturile de la maini şi pielea ingroşată se îndepărtează prin înmuierea pielii într-o baie călduţă de apă şi săpun, urmată de frecarea prudentă cu piatră ponce.
11. Unghille
Ingrijirea unghiilor face parte din acţiunea complexă de îngrijire a mainilor şi picioarelor.
in medie, unghiile cresc cu 1 mm pe săptămană, vara mai repede decît iarna.
Curăţirea unghiilor de murdăria colectată se va face frecvent cu apă, săpun şi o perie.
Nu se vor folosi: varfuri metalice pentru scoaterea murdăriei de sub unghii, deoarece suprafaţa internă a vîrfurilor unghillor devine aspră şi mai favorabilă acumulării im-purităţilor.
Pieliţele se îndepărtează din cînd în cînd prin tăierea cu un foarfece special, după înmuierea în apă oxigenată sau alcool.
Formarea pieliţei poate fi încetinită, frecînd, din cînd în cînd, baza unghiei cu un tampon îmbibat în suc de lămîie, care decolorează şi petele de tutun.
Unele persoane au unghiile moi, fragile, friabile, din cauza carenţei unor substanţe din organism.
Este necesar, pentru remediere, a fi consultat medicul care va recomanda regimul alimentar necesar.
Se poate recurge la băi calde de ulei vegetal cu cite o picătură de soluţie de vitamina A.
12. Chirurgia estetică
Sînt două tipuri de chirurgie estetică: pentru întinerire şi corectivă.
Chrurgia pentru Intinerire.
În general, operaţiile ce se fac pentru întinerire se aplică asupra feţei prin aşa numita operaţie de lifting (ridicare), prin care se întinde pielea obrazului, realizînd dispariţia ridurilor, refăcînd ovalul feţei şi micşorind bărbia dublă.
Rezultatele obţinute sunt temporare (6 – 10 ani), deoarece procesul de îmbătrinire işi urmează cursul, dar operaţia se poate repeta.
Deşi operaţia nu este dureroasă datorită anesteziei locale sau generale, totuşi cere o anumită pregătire a pacienţilor – de obicei vîrstnici – care trebuie examinaţi preoperator prin controale clinice şi de laborator.
Operaţia este destul de lungă (2-3 ore), iar urmele ei uneori disgraţioase, dispar abia după 2-3 săptămîni.
Rezultatele operaţiei depind de cel care a efectuat-o, care trebuie să realizeze o nouă faţă ţinînd seama de expresia şi caracterul persoanei, dar şi de pacient, care nu trebuie să aibă faţa prea ridicată şi care trebuie să slăbească puţin înaintea operaţiei.
În final, faţa nu trebuie să arate nici prea fixă, nici prea întinsă, ci trebuie să rămînă mobilă şi expresivă.
Alte operaţii de intreţinere se adresează pungilor de grăsime de sub ochi sau ridurilor de la nivelul unghiurilor externe ale ochilor.
Chirurgia corectoare
Operaţiile ce se execută au rostul de a repara micile defecte ale feţei sau ale pielii (nas strîmb, urechi diforme, strabism, pete sau tumori vineţii etc.).
Rezultatele obţinute duc la o ameliorare a aspectului pacientului şi, în acelaşi timp, la îmbunătăţirea funcţionării unor organe.
