0 condiţie esenţială pentu îngrijirea eficientă a tenului este cunoașterea tipului de piele, a caracteristicilor sale, care impun „utilizarea” unora sau altora dintre preparatele cosmetice.
Îngrijirea pielii în mod raţional înseamnă deci alegerea produselor cosmetice după natura tenului persoanei respective.

Este de la sine înţeles că ,se aplică produse cosmetice destinate unui ten gras pe o piele uscată este o greşeală, după cum aplicarea de preparate conţinând grăsimi agravează starea tenului gras.

Utilizând la întâmplare preparatele cosmetice observăm, după o anumită perioadă, apariţia unor efecte dăunătoare, care pot fi uneori iremediabile.

În general, persoanele care nu posedă cunoştinţe de specialitate nu au posibilitatea să-şi identifice singure natura tenului.

De aceea este bine ca determinarea naturii tenului să fie făcută la început ,de o cosmeticiană, care ne va da sfaturile elementare privind îngrijirea pielii.

De cele mai multe ori, însă, nu avem posibilitatea să ne adresăm unei specialiste şi trebuie să ni-l identificăm singure.

Când vorbim de tipurile de piele ne referim în primul rând la cele trei categorii de bază : normal, gras uscat.

Între aceste categorii există şi tipuri de piele care reprezintă stări intermediare, cu tendinţe spre gras sau uscat.

De asemenea sunt persoane cu ten combinat, prezentând porţiuni grase şi uscate.

Determinarea naturii tenului o vom face folosind în acest scop o hârtie de mătase sau o foiţă de ţigară, pe care o vom apasă pe obraz, schimbând-o mereu. pentru a determina fiecare porţiune în parte.

Hârtia sau foița va fi aplicată pe un obraz perfect curat, debarasat de fard, impurităţi sau produse cosmetice (lapte de demachiat, creme, loţiuni).

Curăţirea o vom realiza cu apă şi săpun, iar aplicarea hârtiei se va face de abia după circa 3 ore, când pielea şi-a recăpătat aciditatea normală.

Tenul normal, denumit şi ten eudermic, prezintă funcţii normale şi echilibrate.

 

Se caracterizează prin pori mici, invizibili, pielea fiind mată, suplă, fină (fără a fi fragilă), grasă (fără a fi lucioasă).

Are pH 5, fiind hidratată fără exces. Foița de ţigară aderă fără să se murdărească.

Cu alte cuvinte este o piele ideală.

Din păcate, puţine sunt persoanele care prezintă un astfel de ten, în general îl întâlnim la copiii mici.

Cu timpul însă, înecpând cu perioada de pubertate, funcţiile pielii se schimbă, glandele încep să secrete mai mult şi astfel se produce un dezechilibru.

De aceea, tenul perfect nornal se întâlneşte foarte rar la omul matur.

Prin ce se caracterizează tipul de ten gras

ten gras

Pielea grasă este lucioasă, aspră, lipsită de supleţe, unsuroasă în special pe frunte, aripile nasului şi bărbie.

Acest aspect este consecinţa activităţii sporite a glandelor sebacee, care produc o cantitate mare de sebum.

Pielea grasă prezintă în majoritatea cazurilor porii dilatati, datorită cantităţii sporite de sebum care se revarsă la suprafaţă pielii şi care dilată cu timpul orificiile folictililor pilosebacei.

Din această cauza, pielea capătă cu timpul aspectul unei coji de mandarină. Intensitatea secretiei glandelor sebacee se accentuează în perioada pubertăţii.

La aceeaşi persaoană, în diferite perioade ale vârstei, grăsimea pielii se modifică, prezentând diferite variaţii ( la o vârstă mai înaintată, pielea poate deveni chiar uscată)

Pielea grasă este în general specifică persoanelor brunete, al căror sistem glandular este în general mai activ.

Din cauza grăsimii abundente care reapare mereu, oricât de des am şterge obrazul, se pot forma puncte negre care se transformă uneori chiar în coşuri.

Pielea grasă se ridează mai greu, dar prezintă şi unele dezavantaje :

-este lipsită de supleţe şi frăgezime din cauza efortului la care sunt supuse glandele sebacee.

Cu timpul, culoarea pielii se modifică, devenind cenuşie-murdară.

De aceea, în îngrijirea zilnică vom ţine seama de faptul că tenul gras necesită să fie uns cu creme uscate sau semigrase.

Pentru a determina dacă tenul nostru este gras vom apasă pe faţă o foiţa de hârtie.

Dacă tenul este gras, foiţa privită în zare va prezenta pete vizibile de grăsime.

Prin ce se caracterizează un tip de ten uscat

Ten Uscat

Pielea uscată este fină, subţire, fragilă, uşor iritabilă, presărată deseori cu riduri fine, se descuameaza şi se cojeste uşor.

Distingem două categorii :

  1. ten uscat din lipsa de grăsime
  2. ten alipic şi ten uscat din lipsa de apă – ten deshidratat.

Tenul uscat din lipsa de grăsime se poate datora unei predispoziţii înnăscute, unei îngrijiri neraţionale, prin folosirea unor produse cosmetice care accentuează uscăciunea pielii, sau pur şi simplu a vârstei.

În mod frecvent, tenul uscat se datorează faptului că glandele sebacee sunt mici sau prezintă o lenevire în secreţia de sebum, fără de care pielea este lipsită de elasticitate şi rezistenţă.

Uneori, tenul se usucă din cauza unei defectuoase funcţionari a glandelor endocrine, caz în care, este necesar să ne adresăm medicului specialist.

Tenul deshidratat se poate datora folosirii cremelor conţinând bismut şi mercur, produselor de proastă calitate, glicerinei etc.

De asemenca poate fi o consecință a unei proaste funcţionari a ovarelor, expunerii îndelungată la soare, vânt, ger etc.

Tenul deshidratat se întâlneşte şi la persoanele mai în vârstă, când deshidratarea apare ca o consecinţă normală a îmbătrînirii.

De asemenea, curele de slăbire, prin care privăm organismul de lichide pot face ca pielea să se deshidrateze.

Pielea deshidratată este ştearsă, brăzdată de riduri fine. Prinsă între degete pune în evidenţă lipsa ei de suplețe şi elasticitate.

Metoda de identificare este aceeaşi ca și la tenul gras, dacă foița nu prezintă, privită în zare, nici o pată de grăsime înseamnă că tenul este uscat.

Desigur că între aceste categorii mai există şi altele, intermediare, de care vom ţine seama în îngrijirea pe care o acordăm tenului nostru.

În cazul tipului de ten combinat vom determina fiecare porţiune în parte, fiecare dintre ele necesitînd o îngrijire specială.

 

ten normal